Vasile Manta – cinci decenii în slujba Teatrului radiofonic

A încetat din viaţă, joi, 15 martie 2018, la Spitalul Militar din Bucureşti, regizorul Vasile Manta, nume de primă mărime al Teatrului Naţional Radiofonic.

” A fost o data ca niciodată, că dacă n-ar fi fost nu s-ar mai povesti, a fost un OmMareCopil, Maestru de sunet, care-i făcea pe toți obișnuiții să devină fantastici prin vocile lor, prin harul lui, îi chema, îi învăța cum să rostească cuvinte, îi punea la microfon și prin butoanele sale magice lansa în eter Povești despre Bucuria de a fi împreună oameni pe pământ și de a sărbători ce e mai de preț, Iubirea… “scria pe pagina de facebook a lui Vasile Manta actrița Ioana Calotă,  la două zile după ce regizorul plecase la Ceruri chiar în ziua în care era lansată ultima sa creație, “Lupoaica” (la care a avut șansa să lucreze). ”Lecție de bunătate, de dăruire, de veselie, de prietenie, de dragoste pentru Radio și pentru oameni … înger întrupat pe pământ sa ne învețe cum sa dobândim virtuțile și fericirile prin exemplul dânsului de a fi Om printre noi … niciodată supărat, niciodată vorbind de rău pe alții  …mereu zâmbitor și fundamental Bun și Blând!” 

Cu puţin ecou, câteva trucuri, niște microfoane și multă pasiune Vasile Manta a creat peste 5 000 de sunete. Câteva secrete de culise i le dezvăluia într-un interviu lui Adrian Cristea de la Radio România Actualități amintindu-și de primele două decenii de  teatru Radiofonic, începând cu 1929: ”piesele de teatru se transmiteau în direct.[…] Tunetul se realiza cu o tablă care se fâlfâia așa, trăznetul cu două tipsii de aramă care erau luate din orchestra simfonică, zgomotul unui aeroplan se făcea cu un ventilator cu elice și puneai un carton… ” (ascultă întreg interviul aici).

Născut în 31 decembrie 1949 la Bucureşti, Vasile Manta a urmat cursurile Liceului Nicolae Bălcescu (Colegiul Sf. Sava) din Bucureşti, absolvind apoi Institutul Politehnic Bucureşti (Facultatea de Electrotehnică). A păşit în Radio la vârsta de 9 ani printr-o întâmplare care a avut rol esenţial în viaţa lui, să prezinte un mesaj copiilor pentru 1 iunie. A devenit în scurt timp colaborator al emisiunilor pentru copii şi tineret, fiind lider al grupei de copii în care se regăseau actori şi regizori de mai târziu (Eugen Cristea, Gelu Colceag, Jeanine Stavarache ş. a.).

„Timbrul vocii mele semăna cu cel al Silviei Chicoş, pe care am cunoscut-o, am stat alături de ea, am învăţat multe lucruri pentru că era o actriţă cu totul şi cu totul remarcabilă pentru roluri de copii”, mărturisea Vasile Manta într-un interviu realizat de Puşa Roth. Vocea sa ajunsese binecunoscută numeroşilor ascultători ai acestor încântătoare emisiuni.

În calitate de interpret, a fost prezent în peste 2.000 de emisiuni, cum ar fi: Teatru la microfon pentru copii, Teatru pentru adulţi, Roza vânturilor, Clubul Voioşiei, Vreau să ştiu, Radio Prichindel, Poştaşul Tic-Pitic, Înşir-te mărgărite, 101 legende româneşti, Prietenii lui do-re-mi, RadioVoinicel etc. Aceste emisiuni sunt şi astăzi păstrate în fonoteca radioului. Iată doar câteva roluri: Micul prinţ de Saint-Exupery (premiul special al Redacţiei culturale a RTV, 1962), Vişinel din Aventurile lui Cippolino, muzical de Titi Acs după Giani Rodari, Prichindel din serialul pentru copii Aventurile lui Prichindel, muzical de Călin Gruia şi Livio Bellegante, Mamilius, fiul regelui, din Poveste de iarnă de W. Shakespeare, Ilieş, fiul lui Tomşa, din Despot Vodă de Vasile Alecsandri, copilul din Wilhelm Tell de Fr. Schiller, cu Septimiu Sever în rolul principal. În perioada 1963–1967, în paralel cu rolurile din radio, a fost selecţionat de regizorii Lucian Pintilie şi Ion Cojar pentru a juca diverse roluri pe scenele bucureştene. Astfel, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, sala Comedia, a jucat rolul Luca Lacrimă din piesa Domnişoara Nastasia de G.-M. Zamfirescu, în regia lui Ion Cojar, iar pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, a interpretat rolul principal – copilul Johnny, din piesa Inima mea este pe înălţimi de William Saroyan, în regia lui Lucian Pintilie. Această piesă a fost înregistrată şi în studiourile radioului şi există în Fonoteca de Aur a Teatrului Naţional Radiofonic. De asemenea, tot la Teatrul Bulandra, a jucat rolul Ptolomeu în piesa Cezar şi Cleopatra de G. B. Shaw, iar la Teatrul Naţional, rolul elevului din piesa Examenul de Ian Gawlik, în regia lui Cristian Munteanu. Pe toată perioada liceului şi facultăţii, a colaborat permanent cu radioul.

În anul 1981, a fost angajat permanent, în urma unui concurs, în redacţia Teatru a RTV, ca regizor tehnic, apoi realizator responsabil. A colaborat cu personalităţi ale teatrului românesc, ale teatrului radiofonic, compozitori, regizori muzicali de prestigiu: Mihai Zirra, Paul Stratilat, Constantin Moruzan, Elena Negreanu, Mihai Pascal, Val Moldoveanu, Cristian Munteanu, Titel Constantinescu, Ion Vova, Leonard Popovici, Eugen Todoran, Olimpia Arghir, Silviu Jicman, Domniţa Munteanu, Dan Puican, Grigore Gonţa, Mircea Marin, Adrian Lupu, Hary Eliad, Mircea Veroiu, Dinu Tănase, Alexa Visarion, David Esrig, Radu Penciulescu, Horea Popescu, Dan Nasta, Kincses Elemer, Felix Alexa, Sorana Coroamă, Zoe Anghel Stanca, Constantin Dinischiotu, Titi Acs, Paul Urmuzescu, Dumitru Capoianu, Lucian Ionescu, Timuş Alexandrescu, Romeo Chelaru, George Buican, Tatiana Andreicic, Livio Bellegante, Flavia Cosma, George Marcu şi mulţi alţii, realizând un număr uriaş (peste 3.800) de piese radiofonice în toate genurile, emisiuni scenarizate, emisiuni de divertisment, multe dintre ele aflate în Fonoteca de Aur.

În anul 1991, în cadrul Zilelor Marconi, a primit premiul Uniunii Creatorilor de Emisiuni Radiofonice, pentru piesa Migrena de Hanibal Stănciulescu. În anul 1994 a făcut parte din echipa de realizatori care a primit premiul UNITER pentru piesa Patima roşie de Mihail Sorbul. Acelaşi premiu UNITER l-a mai primit pentru piesele Adam şi Eva de Liviu Rebreanu, regia: Leonard Popovici (1996), pentru piesa Un duel în ziua nunţii de Cehov, în regia lui Alexa Visarion (2004), şi Vasile MantaTeatrului Naţional Radiofonicpentru piesa Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre de Matei Vişniec, în regia lui Mihai Lungeanu (2010), D-ale carnavalului de I. L. Caragiale, în regia lui Gavril Pinte, Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel, în regia Dianei Mihailopol.

Vasile Manta era un adevărat maestru al teatrului cu unică dimensiune, găsind mereu idei, sugestii adecvate pentru spaţiul sonor distinct, ceea ce conferă culoare şi farmec aparte acestei specii de teatru. Era totodată un excelent cunoscător al actorilor, al posibilităţilor proprii fiecăruia în faţa microfonului, mereu cu indicaţii pertinente, aşa încât trecerea sa la realizarea în calitate de regizor artistic a spectacolelor de teatru radiofonic a fost una firească. Absolvent al cursurilor universitare de regie artistică, doctor în teatru cu o teza Spaţialitatea universului sonor în teatrul lui Anton Pavlovici Cehov (îndrumător: Alexa Visarion), Vasile Manta şi-a continuat activitatea – care însumează cinci decenii, la Teatrul Naţional Radiofonic ca regizor artistic, în anii 2000, realizând totodată şi coloana sonoră a montărilor. A lucrat cu aceeaşi dăruire şi generozitate şi după pensionare (2015), semnând recent câteva superproducţii ale TNR, între care amintim Salonul roşu (2016) şi Saloanele gotice (2017), dramatizări de Puşa Roth după Strindberg (regia artistică), Quo Vadis, dramatizare de Rodica Suciu Stroescu după romanul lui Henryk Sienkiewicz (regia tehnică), Surpriza dragostei de Marivaux (regia artistică) şi, ca regizor artistic, Lupoaica de Giovanni Verga.

A fost membru UNITER, în calitate de regizor artistic, şi membru al Uniunii Cineaştilor din România, secţia Asociaţia Creatorilor de Coloană Sonoră. A lăsat în arhiva Radio România peste 3800 de piese de Teatru, o parte dintre ele le puteți asculta pe e-teatru.ro 

Surse informații: Radio România , facebook,  saptamanasunetului.ro Surse foto:  facebook, saptamanasunetului.ro